For my friends back home:

Pe vremuri, vasele de croaziera precum Titanicul aveau o impartire pe etaje care reflecta foarte bine ierarhia sociala. Cei mai bogati stateau la etajele de sus, unde traiau in lux si bunastare. Cei care o duceau bine dar nu isi permiteau inca luxul erau cateva etaje mai jos, iar cei mai saraci, clasa a III-a, stateau cel mai jos, aproape de linia de plutire a vasului, cate doi-trei in camera si in conditii minime de comfort. Exista totusi un nivel si mai jos, sub linia de plutire a navei, un loc in care nimeni nu voia sa ajunga sau sa intre, un loc unde era mereu cald, mirosea a transpiratie iar totul era negru de carbune. Acel loc era sala cazanelor si a motoarelor. Desi era plasat cel mai jos, acel nivel genera energia pentru tot ce se desfasura pe vas, de la miscarea de inaintare, pana la apa calda de la robinete si lumina de pe coridoare.

Fata de acum 100 de ani, aceasta structura nu s-a schimbat foarte mult. Lumea este in continuare impartita in 3 clase sociale, intre oameni care muncesc foarte mult si cei care asteapta sa le vina apa calda la robinet…pentru ca asa “trebuie” sa vina. Incepand cu 2008 insa, motoarele economiei, atat la noi cat si in multe alte tari, au inceput sa nu mai functioneze si imediat au aparut problemele: nu mai era apa calda suficienta, curentul avea fluctuatii, vasul nu mai inainta. Toata lumea a inceput sa vorbeasca despre solutii, despre taieri, ajustari, stimulari, fara ca nimeni sa coboare acolo jos, in mizeria aia. Acolo unde se munceste 10 ore pe zi, pe 700-900 RON pe luna, fara bonuri de masa sau alte  nebunii. Unde “patronii” care n-au timp sa doarma sau sa manace, care se chinuie sa mai ramana cu ceva dupa ce isi platesc toate contributiile la stat, s-au vazut nevoiti sa inchida pravalia sau sa-si stearga economiile pentru a putea ramane in piata. Nu, nu e vorba de “patronii” care au contracte cu statul. Nu, e vorba de aceia care au contracte cu piata. In acel loc nimeni nu vreau sa coboare. Multi ajung sa se indoiasca de existenta lui si de fapt exact acolo este problema cea mai mare.

Se vorbeste despre mariri de salarii, de pensii, de locuri de munca, de coruptie si dictatura, in timp ce muncitorii de la cazane si din sala motoarelor se chinuie cat pot sa tina vasul inca in functiune. In mod normal, capitanul ar trebui sa organizeze treaba ca sa se rezolve problema, dar capitanul este ales democratic, asa ca el vinde gogosi la clasa cea mai numeroasa de pe vas, la cei de la clasa a III-a. De voturile lor depinde ca el sa ramana capitan, sus de tot, chiar deasupra etajelor de la clasa I. Le povesteste “celor multi” cum o sa le dea si o sa faca, cum el “are solutii”, in timp ce cazanele mai au un pic si plesnesc, iar motoarele risca sa se opreasca.

In definitiv, pe cei de la clasa I nu-i intereseaza foarte mult ce se intampla cu vasul. Pe ei ii intereseaza sa-si pastreze luxul si conditiile pe care le au. Daca vasul se scufunda, ei stau cel mai bine. La fel ca pe Titanic, cei de la clasa I au avut primii acces la barcile de salvare, iar cei de la clasa a III-a au murit inecati.